Lucruri inedite despre cafea, licoarea care ar fi putut să convingă şi zeii să renunţe la ambrozie pentru ea
Ce-ar fi dimineţile noastre fără o ceaşcă cu cafea proaspăt prăjită şi preparată? Până să ajungi s-o guşti, mirosul acela îmbietor reuşeşte deja să-ţi pună simţurile în mişcare şi să te convingă că orice început de zi poate fi frumos dacă e întâmpinat cum se cuvine. Parfumul de cafea boabe este atât de puternic şi plăcut încât îl regăsim nu doar în ceştile cu minunata licoare, dar şi ca aromă în prăjituri, ciocolată, îngheţată sau chiar lumânări ambientale. Mai departe de arome şi gust, cafeaua are o istorie fascinantă. Sunt o mulţime de lucruri inedite care au construit-o, iar pe cele mai interesante dintre ele le regăseşti mai jos.
Cafeaua, descoperită de un crescător de capre
Ca orice lucru bun sau important din vieţile noastre, şi istoria cafelei beneficiază de câteva legende. Cea mai vehiculată dintre ele este cea a lui Kaldi, un păstor etiopian care a remarcat la un moment dat că animalele sale devin mult mai energice decât în mod obişnuit după ce mănâncă fructele roşii dintr-un anumit tufiş. S-a gândit că dacă boabele au un asemenea efect asupra caprelor sale, ar putea să-l ajute şi pe el când este obosit. Zis şi făcut!
Câţiva călugări l-au văzut la un moment dat dansând alături de caprele lui şi au aflat misterul energiei sale debordante. Au decis să încerce şi ei fructele-minune, dar gustul amar le-ar fi provocat atâta repulsie încât au aruncat boabele în foc. Mirosul care a ajuns la ei în acel moment i-a convins să mai încerce o dată fructele roşii, dar de data asta le-au folosit pe cele deja prăjite ca să facă din ele o infuzie. Băutura rezultată era mult mai pe placul lor şi, mai mult, îi ajuta să rămână treji întreaga noapte pentru ceremoniile pe care le aveau de făcut.
Boaba de cafea, sămânţa unui fruct
Cu toţii recunoaştem din prima când vedem cafea boabe, dar puţini am avut privilegiul de a vedea copacul de cafea – un arbust, mai exact – în realitate. Plin cu frunze de culoare verde închis, cerate, arborele de cafea face flori albe, foarte parfumate din care apar fructele, mai întâi verzi, apoi roşii ca focul, atunci când sunt coapte. Spre deosebire de majoritatea fructelor pe care le cunoaştem, fructul de cafea are nevoie de aproape un an întreg ca să ajungă la maturitate şi să se coacă, aşa că arborele de cafea va fi mai mereu plin cu flori, fructe verzi şi coapte în acelaşi timp.
Boabele de cafea care ne fac zilele mai frumoase nu sunt însă fructele arborelui, ci seminţele acestora. În general sunt 2 boabe într-un singur fruct, iar acestea trebuie procesate imediat după ce sunt culese ca să îşi păstreze aroma. După ce fructul este cules, pulpa este îndepărtată, iar boabele de cafea intră în procesul de procesare, diferit în funcţie de ţara de origine, până merg la prăjit şi apoi pleacă spre ţările de destinaţie.
Diferenţa dintre cele 2 tipuri principale de cafea: Arabica şi Robusta
A treia cea mai consumată băutură din lume, după apă şi ceai, cafeaua poate lua o mulţime de forme, de la espresso la capuccino, de la cafe late la ice coffee. Indiferent de forma în care vă place să o consumaţi, boabele care au stat la baza ei vor fi, mai mult ca sigur, Arabica sau Robusta. Sunt 25 de soiuri principale de cafea în lume, dar numai 3 sunt cultivate: Arabica, Robusta şi Liberica.
Cafeaua Arabica este cea mai des întâlnită şi folosită, aproximativ 70% din producţia la nivel mondial fiind de acest tip. Originară din Etiopia, cafeaua arabică este foarte parfumată, bogată în arome şi dulceagă. Deşi acest soi de arbore este mai sensibil decât alte tipuri, este preferat de cultivatori datorită calităţilor excelente ale boabelor de cafea, odată procesate şi prăjite.
Cafeaua Robusta (Canephora), descoperită abia spre sfârşitul anilor 1800, este mult mai concentrată în cafeină – are o cantitate dublă de cafeină faţă de Arabica – şi este utilizată în general pentru producerea cafelei instant şi a unor amestecuri speciale pentru espresso, datorită texturii mai cremoase pe care o are.
Liberica este cultivată la o scară foarte mică, de aproximativ 2-3 procente din totalul producţiei de cafea. Cantitatea de cafeină este între Arabica şi Robusta şi este considerată a avea un gust mai puţin apreciat de către consumatori. Este des folosită pentru producţia de cafea instant sau în amestecuri cu celelalte 2 tipuri.
De ce se prăjeşte cafeaua şi care este diferenţa între tipurile de prăjire
Cafeaua proaspăt prăjită este parfum pentru simţuri. Dar prăjirea boabelor de cafea nu este doar ca să ne facă nouă atmosfera mai frumoasă, ci este tehnica prin care toate acele arome minunate ies la suprafaţă. Iar tehnica şi mai ales timpul de prăjire sunt cele care îşi pun amprenta asupra aromelor şi culorii cafelei atunci când este preparată.
Sunt 3 categorii principale de prăjire: uşor, mediu şi intens. Prăjirea uşoară aduce cu ea arome delicate şi ceva mai acide. Se utilizează în special atunci când avem de-a face cu o cafea de calitate superioară sau soiuri speciale, la care vrem să păstrăm notele distincte.
Prăjirea medie face ca boabele de cafea să fie mai puţin acide, aromele să fie mai pătrunzătoare, iar gustul cafelei preparate să fie un pic mai dulce. Este cea mai frecvemtă metodă de prăjire utilizată la nivel mondial.
Cafeaua prăjită intens are o aromă mai puternică, afumată, chiar picantă în unele cazuri. Acoperă aroma originală a boabelor de cafea, astfel că acest tip de prăjire este utilizat îndeosebi ca să acopere calitatea mai slabă a acestora.
De ce vorbim de cafea decafeinizată dacă are cafeină
Producătorii de cafea au căutat o soluţie pentru a încuraja consumul acestei licori şi de către cei care vor să bea mai multă cafea zilnic sau aceia care suferă de anumite afecţiuni care nu le permit consumul de cafeină. Au apelat astfel la o metodă de extragere a cafeinei din boabele de cafea, dar nu au reuşit decât parţial. Sigur, acest tip de cafea are o cantitate mult mai mică de cafeină decât cea obişnuită, undeva între 0,1 şi 0,3%, dar e important să ştii că decafeinizat nu înseamnă 0 cafeină. Standardul european pentru acest tip de cafea este de 0,1% cafeină.
S-a vorbit într-o vreme de pericolul acestui tip de cafea şi în trecut chiar exista. La începutul anilor 1900 decafeinizarea cafelei se obţinea cu ajutorul benzenului, o substanţă al cărei potenţial cancerigen nu era cunoscut pe atunci. De atunci lucrurile s-au schimbat categoric şi nicăieri în lume nu mai sunt folosite substanţe toxice în timpul procesului de extragere a cafeinei din boabe.
Acum este utilizată, în principal, aşa-numita metodă Swiss Water şi presupune introducerea boabelor de cafea crude, neprăjite într-o baie de aburi, apoi scufundarea lor în apă pentru a favoriza dizolvarea substanţelor hidrosolubile, printre ele fiind şi cafeina. Cafeina este apoi îndepărtată prin filtrarea cu carbon activ. Alte metode de eliminare a cafeinei sunt cu ajutorul dioxidului de carbon, al acetatului de etil sau clorurii de metilen.
Cea mai multă cafea decafeinizată este Arabica, iar asta nu se datorează doar gustului acestui tip, ci şi marjei de profitabilitate. Chiar dacă Robusta este mai ieftină, procesul de decafeinizare este extrem de costisitor, aşa că nu se justifică economic să scoţi cafeina din boabele cu cel mai mult procent de cafeină.
De ce a fost interzisă cafeaua în diverse părţi ale lumii, de-a lungul anilor
Imaginează-ţi cum ar fi ca ţie, iubitor de cafea, să ţi se spună că nu ai dreptul să o mai bei. Nu o zi, nu două, deloc. Ei, bine, la fel au simţit oamenii de-a lungul vremii, când din varii motive consumul de cafea a fost interzis.
Prima dată când cafeaua a intrat pe lista lucrurilor interzise a fost în secolul al XVI-lea, când cafenelele din Imperiul Otoman erau pline, iar imamii şi dervişii au început să protesteze împotriva acestui obicei despre care considerau că îi îndepărtează pe oameni de credinţă. Un muftiu a interzis atunci cafeaua prin lege, însă licoarea a continuat să fie băută în secret până la sosirea unui nou muftiu, care a declarat-o din nou legală. A fost pusă la zid şi în Europa, în special în rândul populaţiei catolice, pentru că era privită drept o băutură de origine musulmană. Papa Clement al VIII-lea a devenit însă fascinat de gustul ei şi a declarat-o ca fiind o licoare perfectă şi pentru creştini. Şi alte ţări europene au pedepsit grav comercializarea cafelei, cafenelele fiind văzute drept locuri în care se puneau la cale conspiraţii politice şi încercări de lovituri de stat. Licoarea neagră a câştigat însă mereu.
România a suferit şi ea din cauza lipsei cafelei după ce Nicolae Ceauşescu a decis stoparea importului de cafea naturală la începutul lui 1979. Unii o cumpărau pe sub mână, de la magazinele pentru cetăţeni străini. Cei mai mulţi însă s-au văzut obligaţi să consume un amestec de cafea de proastă calitate, mult ovăz şi năut, amestec numit în mod ironic nechezol, pentru că era realizat din furaje pentru cai.
